În secolul al II-lea Romula a primit rangul de municipiu, acest lucru fiind atestat de trei inscripţii: două dintre ele descoperite la Romula: o stelă funerară şi un fragment de placă votivă iar alta la Oescus în care se precizează că Romula era municipiu.

Se crede că ridicarea la rang de municipiu a avut loc în timpul reformei administrative din anii 119-120 en. în timpul împăratului Hadrian.
Evenimentele din aceşti ani aveau să schimbe brusc condiţia acestei aşezări, ea devenind un important centru urban cu statut de reşedinţă politico-administrativă, căruia Hadrian i-a acordat o importanţă deosebită.Astfel veche aşezare dacică cucerită de romani a devenit o așezare urbană, capitala Daciei Inferior, primind numele de Romula şi rangul de municipiu.

Odată cu ridicarea sa la condiţia unei capitale de provincie, Romula a cunoscut o reală dezvoltare a vieţii urbane. Oraşul a fost înconjurat cu o centură fortificată şi au fost înălțate primele mari construcţii. Tot acum oraşul a devenit o importantă stațiune fiscală, un important centru vamal şi reşedinţa guvernatorilor Daciei Inferior.
Promovarea Romulei la rangul de colonie este şi ea atestată de câteva inscripţii cum ar fi un grup statuar închinat Dianei şi lui Apollo, relieful votiv dedicat zeiţei Dardanica şi sacrofagul lui Aelius Iulius Iulianus, acest lucru întâmplându-se în timpul împăratului Septimius Sever, împăratul roman care a abordat pentru ultima dată asemenea demnităţi urbane în Dacia . După acest eveniment evoluţia Romulei a continuat în acelaşi ritm , ea atingând apogeul dezvoltării sale în primele decenii ale secolului al II –lea. Au fost ridicate construcţii impunătoare , edificiul administrativ şi un cartier rezidenţial.

Denumită acum capitală a Daciei Malvensis, până la retragerea aureliană, Romula-Malva a fost reşedinţă procuratorilor acestei provincii, ea fiind privită ca principalul bastion al romanităţii în Dacia Sud –Carpatică, al rezistenței în fața atacurilor tot mai puternice ale carpilor şi geţilor .
Atacurile barbare ce au avut loc către mijlocul secolului al III- lea la graniţa de răsărit a provinciei, au declanşat criza stăpânirii romane din Dacia, aducând în prim- planul evenimentelor, îndeosebi regiunile sudice ale acestora.
Astfel, după mai bine de un secol de continuă prosperitate, Romula –Malva a suferit în acestă vreme distrugeri însemnate din cauza popoarelor migratoare.
Invazia carpică din anii 245-247 en. i-a pricinuit numeroase distrugeri . Atacurile geto-carpice se reînnoiesc în anul 248 d. Hr. şi se ţin lanţ până la părăsirea Daciei de către romani.
Romula a fost şi ea abandonată , aici rămânând să locuiască doar o parte din populaţia săracă care s-a împăcat bine cu stăpânirea barbară.
Despre Romula putem spune că a fost unul dintre cele mai de seamă oraşe ale Daciei Inferioare, care a depăşit ca înflorire şi frumuseţe pe cele de la Drobeta, Sucidava şi Cioroiul Nou.